Inapoi din iad

Wednesday, October 13, 2010

Pe 5 august s-a prabusit un segment de mina in Chile. Au fost izolati 33 de mineri la 700 de metri adancime. Dupa 17 zile au reusit sa ajunga la ei cu o sonda de maxim 15 de cm diametru. Cand au adus-o la suprafata avea un bilet: suntem bine, in refugiu, toti 33.

Prin capsula asta le-au trimis medicamente, mancare, haine, paturi de campanie, camere video, telefoane, si au facut schimb de scrisori. Intre timp a ajuns si o a doua sonda la ei, in acelasi scop.




















Minerii au cerut cruci, icoane, steagul national, jocuri (domino, carti) samd. Le-au primit.
Initial s-a spus ca ar putea fi scosi de craciun dar nu li s-a comunicat asta.
Pe 26 august au trimis la suprafata o caseta video de 45 de minute in care apareau toti, explicau situatia si faceau glume. Pareau bine.
Pe 29 august fiecare miner a avut 20 de secunde sa vorbeasca live cu familia.
Pe 9 septembrie s-au uitat la un meci de fotbal cu ajutorul unui proiector mic conectat prin fibra optica.
Pe 10 au inceput sa sape puturile prin care sa-i aduca la suprafata. Puturi care au 50 de cm in diametru. Planul B a functional cel mai bine, si pe 17 septembrie a ajuns la mineri, intr-un atelier mecanic. Avea 30 de cm si urma sa fie largit.

Intre timp, minerii aveau un program foarte bine stabilit. Munca 8 ore, liber 8 ore si somn 8 ore. Aveau si un coleg cu pregatire medicala. Le lua mostre de sange si urina si le trimitea sus la analize.

Pe 30 septembrie a fost facut primul test cu capsula de salvare. A iesit bine. Capsula a fost dezvoltata de NASA impreuna cu tehinicienii minieri din Chile.

Minerii care erau grasi au inceput sa faca exercitii si sa tina o dieta, supervizati de la suprafata. Asta ca sa poata incapea in capsula ingusta.

















Pe 9 octombrie au sunat sirenele. Asta insemna ca au putul este finalizat.

Azi-noapte au fost coborati 4 salvatori, unii militari, si a inceput ridicarea minerilor. Primii scosi urmau sa fie cei mai puternici si mai priceputi, pentru a putea da detalii daca se intampla ceva. Primul a fost Florencio Avalos.


Al doilea a foste genial. A ras, a tipat, a imbratisat lumea, le-a adus roci ca suvenir, a mers si la colegii mineri de dincolo de gard si a starnit niste scandari de-ale lor. Mi s-au umplut ochii de lacrimi.


Chiar adineauri l-au scos pe al saselea. Pe masura ce sunt scosi, sunt dusi la un spital de campanie de la fata locului si apoi la spitalul din Copiapo.

Drumul pana la suprafata dureaza 15-20 de minute. Minerii au oxigen, camera video si contactul permanent cu suprafata.

O sa scriu in continuare pana sunt scosi toti. Azi-noapte am stat pana la 3 sa vad cand incep sa-i scoata, dar a durat mai mult decat au estimat. A fost nevoie de teste si de echiparea capsulei.

Update 12:24 - a fost scos si al saptelea.

Update 16:56 - cat am fost la alergare au mai scos inca 5 (total 12) si chiar acum a ajuns cel de-al 13-lea. Capsula a plecat imediat inapoi. Uneori are pauze mai lungi pentru ca ii schimba rotile care o impiedica sa se loveasca de pereti.

Update 19:48 - a ajuns sus minerul numarul 17. Am trecut, deci, de jumatate. Ma intreb ce e in mintea celor care raman ultimii. Salvatorii au spus de la inceput ca primii si ultimii vor fi cei mai puternici. Cred ca ultimul om care iese de acolo va fi un salvator. Poate unul dintre militari.

Update 22:55 - la sosirea minerului cu numarul 21 s-a lasat cu telenovela. El are si sotie, si amanta. Zilele trecute cele doua s-au tot certat. Cea care l-a asteptat a fost amanta. Tipul nu parea foarte relaxat. Bine ca a ajuns la suprafata. Sper sa se mentina. :)
Chi-chi-chi! Le-le-le! Hai ca nu mai sunt multi.
Vor mai cobori un salvator care va fi ultimul scos. O sa stinga lumina.

Update Joi 09:45 - yes! Toata lumea e sus. Ultimul a ramas un salvator.




Etapele saparii putului.














Si asta era atmosfera din el pe masura ce urcau. Superb! :))



Peste 2000 de oameni au locuit in tabara improvizata din desert in ultimele 2 luni. Dintre ei, cam 1700 au fost jurnalisti din 40 de tari.

















La fata locului au fost mai multi presedinti de stat si ministri. Oameni din toata lumea au stat lipiti de televizore si au trimis filme si impresii pe siturile televiziunilor de stiri.

Asteptam cu interes filmul. Sunt convins ca draftul de scenariu e gata demult.

3 comments:

Anonymous said...

Salut. La fel ca si tine urmaresc povestea de azi noapte. Am stat pana la rasarit sa vad primul miner si m-am trezit cu sufletul la gura, curioasa fiind daca operatiunea merge in continuare bine sau nu.
In tot timpul asta am mai aruncat cate o privire si pe la televiziunile noastre. Nu stiu daca au dat sau nu ceva, dar eu nu am vazut. Inteleg ca situatia economica actuala (poate) e mai importanta decat evenimentul asta, sau cel putin poate e vorba de proximitate ... dar NU inteleg cum pozele cu Iurie Darie si sotia sa sunt de mai mare interes pentru presa noastra decat ceea ce se intampla in clipele astea in Chile.
Am vazut pe CNN materiale din intreaga lume, mesaje de peste tot, am vazut cum televiziunile din intreaga Europa transmit imagini live si cum ziarele titreaza pe prima pagina reusita operatiunii ... Am tot asteptat si la noi o editie speciala, ceva, dar nu s-a intamplat.
Ca absolventa de jurnalism a inceput sa mi se faca un pic greata de media de la noi... iar asta, pentru mine, a fost un fel de picatura care a umplut paharul.
Ma bucur ca ai scris ceea ce ai scris.

robin simion said...

Si mie imi este asa o lehamite de ce se intampla in presa noastra! Ma uit inmarmurit la CNN, BBC si Euronews si ma intreb: la ei cum se poate?

Am stat non-stop la tv si in 1994 cand a fost cutremurul in los angeles, si in 2001 la turnuri, si in 2005 la tsunami, si cu alte ocazii. O s-o fac in continuare daca asa o sa simt.

Anonymous said...

http://www.nytimes.com/2010/10/25/world/americas/25chile.html?_r=1&WT.mc_id=WO-SM-E-FB-SM-LIN-SOH-102510-NYT-NA&WT.mc_ev=click

Blog Widget by LinkWithin
toateBlogurile.ro