Nota 10. Bravo!

Tuesday, December 11, 2007

... c-am fost si eu odata mic. Si eram la scoala. Si invatam. Chiar invatam. La naiba!
































La sfarsitul carnetului se vede, insa, fata-mi malitioasa. Sau nu?

































"Trage fetitele de codite"
Pai daca lor le place...

Mi-aduc aminte cum am rupt ciorapii invatatoarei cand voia sa ma scoata la tabla si m-am opus. Cum l-am injurat, mai tarziu, pe profu' de istorie ca m-a plesnit cu aratatorul cu toate ca nu eram de vina si cum a scris o colega pe hartie exact ce am spus si i l-a dat.

Mi-aduc aminte cum ma duceam pletos in fiecare prima zi de an scolar si aveam un zambet pana la urechi de placere ca lor nu le convine. Bateam colegii de le suna apa-n cap si spuneau ca vin cu mamele maine.

Stricam stilouri cand nu aveam chef de scris. Si invatatoarea avea mereu de rezerva. O uram. O doamna.

De-abia asteptam sa fiu de serviciu ca sa mai frec menta pe coridoare si sa apas pe soneria ce aducea binecuvantata pauza.

Iarna escortam fetele pana la iesirea din curtea scolii ca sa nu le frece cu zapada blambecii. Normal ca voiam sa dau eu bine nu ca mi se parea ceva oribil ce faceau ei.

Faceam poze cu harta in spate si mana pe stilou. Mergeam organizat la dentist. Faceam vaccinuri in grup. Mergeam in excursii.

Eram facuti pionieri in clasa a doua si-i faceam noi pe cei de-a doua in clasa a patra. Motiv de excursii si veseleala.

Am chiulit primul in scoala generala. M-am tuns primul "Bros". Mi-am pus primul cercei.

Am avut ceva treaba.

1 comments:

timea said...

Cativa ani mai tarziu, acelasi carnet, coperta verde insa, tot 10 pe linie si la observatii aceleasi propozitii copiate din caietele speciale de educatie civica, probabil de pe la ASA NU!

Mare ciudatenie. Purtam ciorapi albi, lungi, grosi, cu doua dungi in spate, pe partea rotunjoara, si una in fata. Asta ca sa invatam cum se imbraca. Toti.

Mi`era jena de intrebarea de la masa de pranz: Ce`a fost azi la scoala? / Nimic. Urma operatiunea carnetul care ii trimitea pe ai mei la doamna si aveam cam aceleasi dileme. Baietii daca se bat cu baietii, de ce n-ar putea si fetele? Era clar ca abia asteptam trasul de codite, sa am motiv si sa nu fiu eu de vina.

Cred ca in fiecare generatie se gaseste cate unul. 10 pe linie, coronite, diplome si discursul din a patra. Cu toate astea, prima care am chiulit, prima cu freza Depeche, cu pix in loc de stilou, cu carte fara coperta, cu batai cu cerc de spectatori, cu caini prin sala profesoarala, cu injuraturi de cate 2 propozitii. A meritat.

Cand era inspectie vorbeam numai eu si invatatoarea transipra zambind, sperand sa nu-mi declansez puseele de personalitate. Am invatat toate acrilicele de pe coridoare, erau aceleasi de fiecare data cand ma dadea afara. Mi-am dezvoltat o pasiune mai tarziu. A meritat.

Sa nu pui virgula inaintea lui "si", sa-ti liniezi caietul la 2 cm, sa stii toate judetele pe de rost, sa mananci pe servetel si sa nu vorbesti neintrebat. Nici macar la colt unde te gandesti ce ai facut. A, si ciorapii.

Nu copiam la lucrare. Stiam mai bine ca si autorii, sau Pitagora, oricum.

Blog Widget by LinkWithin
toateBlogurile.ro